Locuri pline de mister si de binecuvantare am descoperit in vestul tarii, intr-un pelerinaj facut cu sufletul. O calatorie cu scop sfant intr-un loc de viata duhovniceasca, de intarire in dreapta credinta  si multumire sufleteasca. Manastirea Almaj Putna este situata in judetul Caras-Severin, viaţa călugărească propriu-zisă a luat fiinţă la începutul lunii martie 1997 când ieromonahul Sava Gana împreună cu alţi călugări au preluat administrarea schitului. Prin osteneala călugărilor şi contribuţia oamenilor de bine s-a concretizat construcţia unui paraclis de vară, a corpului de chilii, a paraclisului de iarnă şi a unui sector agro-zootehnic pe un teren aflat în apropierea schitului. În anul 1999 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ridicat schitul cu hramul „Schimbarea la faţă a Mântuitorului Iisus Hristos” la rang de mănăstire.  Al doilea popas spiritual a fost facut la Manastirea Calugara care datează din anul 1858 când auzul cântărilor sfinte ce răsăreau din stâncă l-a îndemnat pe teologul Alexie Nedici din Ciclova Montană să ctitorească aici o mănăstire. Mai mult decât atât în aceste locuri binecuvântate a existat din totdeauna în conştiinţa localnicilor existenţa unui loc binecuvântat unde pusnicii îşi alinau setea de Dumnezeu drept pentru care credincioşii au numit aceste locuri Valea Călugărului.  La o distanta de 25 de kilometri de Caransebes, spre Orsova, unde soseaua se intalneste cu apele Timisului, in stramtoarea peste care arcuieste podul de cale ferata, sta de veghe Schitul Piatra Scrisa. Cei care calatoresc cu trenul in spre Armenis usor pot observa ca in tunel calea ferata face o mica cotitura spre dreapta la iesire spre Armenis. Aceasta este ceea ce se stie, in general, despre modul cum a aparut icoana Sfintei Treimi in locul in care de atunci a fost numita Piatra Scrisa. Mai exista insa si alte traditii care nu ne spun ca icoana aceasta ar avea origine miraculoasa, nefiind zugravita de mana omeneasca, dar arata ca Dumnezeu intervine in viata omului, mai simtit in momente dificile, si ca adevaratul credincios trebuie sa-l multumeasca cand primeste ajutor.

Ploua cu frunze de rugina si aur in satele din Tara Fagarasului. Casele risipite in umbra crestelor de piatra sunt invaluite in fumul focurilor aprinse prin gradini. E toamna si suntem din nou in cautarea celor care l-au cunoscut pe Parintele Arsenie Boca. Din poarta in poarta, din sat in sat, amintirile despre cel mai iubit duhovnic din Ardeal se incheaga, povestite de barbati si femei, de batrani si mai tineri, care, ca-ntr-un lant viu, fara capat, ne indruma de la unul la altul. Parintele Arsenie Boca a fost numit pentru sfintenia vietii sale, pentru minunile din timpul vietii sale, ”Sfantul Ardealului”. Parintele a fost arestat si torturat de fosta Securitate în anii 1948 si 1951, pentru presupuse legaturi cu legionarii, fapte negate de acesta. Condamnat la munca silnica la Ocnele Mari si la Canal, parintele a revenit, la finalul pedepsei, ca staret la Mânastirea Prislop. El a fost alungat de la Mânastirea Prislop în anul 1959, când regimul comunist a desfiintat lacasul de cult si l-a transformat în camin de batrâni. Securitatea i-a interzis sa mai slujeasca.   Cine ajunge odata la mormantul parintelui Arsenie Boca isi doreste sa revina in acel colt de rai si nu exista om care sa mearga cu sufletul deschis si parintele sa nu il ajute. Necanonizat de Biserica ortodoxa, parintele Arsenie Boca salasluieste in inima tuturor celor ce l-au cunoscut sau au fost vreodata la mormantul lui. O

stare de bine, de liniste te inconjoara si oricat de obosit ai fi sau orice durere ai avea, totul dispare ca prin minune.

Pr. ARSENIE BOCA
“Dragostea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos este mai mare decat dragostea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu”

“Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugăciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.”
__________________

[nggallery id=12]