FEMEIE EŞTI
Adrian PĂUNESCU

Aşa e mama, şi a fost bunica
Aşa suntem femei între femei
Fără nimic
Şi nu însemnăm nimica
Doar nişte ele, ce-i slujesc pe ei
Suntem veriga firului de aţă
Din fiecare lanţ făcut din doi
E greu cu noi, femeile, în viaţă,
Dar e şi imposibil fără noi.
Ei neglegenţi pe cît sunt ele calme
Şi încurcând, ce le limpezesc
Ei – numai tălpi şi ele – numai palme
Acesta e destinul femeiesc
În fond ce fac femeile în lume?
Nimic măreţ, nimic impunător
Schimbîndu-şi după ei şi drum, şi nume,
Pun lucrurile doar la locul lor.
Cu atîţia paşi cît au făcut prin casă
Şi pentru care nici o plată cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac, şi tot ce fac se vede
Cînd strică ei-repară ele tot,
De aceea, nimeni nu le crede
Cînd calm îmbătrînesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica,
Aşa şi eu la rîndul meu voi fi.
Ce fac în fond femeile-nimica
Decît curat, şi uneori copii.