Cred ca toţi trăim într-o viaţă dublă. Suntem mai întai cum ne ştim noi înşine, cum ne ştiu şi alţii şi sfârşim prin a fi…sau arăta aşa cum am vrea să ne ştie lumea. Cine a minţit odata şi-a mâncat credinţa toată! Mincinoşii încep prin a-i înşela pe alţii dar sfârşesc înşelându-se pe ei inşişi.
Cred că fiecare în sufletul lui poartă o taina… din voia lui sau din a altuia… o parte mai întunecata pe care am vrea să o ţinem cât mai mult acolo… unde este ascunsa. Oare e drept? Eu cred că nu… trebuie să ne recunoaştem greşelile, să iertăm dacă e posibil şi să găsim un echilibru pentru că numai aşa ajungi să iţi satisfaci real şi calitativ nevoile fizice si emoţionale. După părerea mea emoţiile sunt foarte contagioase.
La suprafaţă toţi vrem să fim frumoşi, deştepti, buni , să ne admire lumea… să avem de toate să fim “THE BEST” însa… trebuie să ne cunoaştem dar mai ales să ne înţelegem… zi de zi… minut de minut. Nu poţi rezolva o problemă interioara sau exterioara numai prin minciuni… dacă nu înţelegi cu adevărat enunţul… şi faptul că orice om are locul lui in lume!
Fiecare individ are anumite particularităţi care determină înclinaţiile sale cu posibilităţile de manifestare dar cel mai important este că fiecare are liberul arbitru. Găsindu-ţi locul tău unic în lume, poţi deveni ceea ce vrei tu!
Poţi minţii la nesfârşit pe cineva insă… când acel cineva s-a săturat… realizezi de fapt că te-ai înşelat pe tine însuţi. Şi ce vei face atunci? Numai când pierzi pe cineva îţi dai seama cât a contat pentru tine! Unii au iluzii că fac ceva cu vieţile lor pe când alţii chiar fac ceva cu vieţile lor… În ce categorie te încadrezi?
Aceste gânduri aşternute aici sunt calea mea de a atenţiona cumva oamenii din jurul meu!
Dacă aş avea mai mult timp… să vă cred… aş face-o însa ceva mă reţine… probabil asta va fi replica pe care o să le-o dau de fiecare dată când o să mai încerce cineva să mă mintă… sau să mi se mai plângă, să-mi transmită energiile lor negative. Nu am nevoie! Viaţa e prea scurtă şi prea frumoasă şi eu prea motivată! Multa înţelepciune vă doresc!

Şi a plecat. Sunt trist.
Mă simt bolnav ca niciodată,
Aşa mă simt.
Doar “plin” de o jumătate.
Ea e departe.
Cine o fii crezut că este atât de greu?
Că făra ea, eu parcă nu pot exista.

Uşor, încet, mai trag de mine
Încă o zi! Şi încă o zi!
Dar asta doar până-n acel moment
Când ea va reveni.
O port în suflet chiar dacă e departe.
Ea-mi completează cealaltă jumătate.
Şi-mi zic mereu, în fiecare zi
Mă-mbărbătez şi-mi spun: va reveni!
Pentru că făra ea, eu parcă nu pot exista,
Şi-mi zic mereu, în fiecare zi,
Va reveni!

Va reveni.
Cu zâmbetul ei cald,
Cu ochii de smarald, înlacrimati,
Ea de departe mă va zări,
Când o să pun piciorul pe peronul gării
Unde opreşte trenul de la miază zi,
În locul unde ea departe a plecat.
Şi-mi zic mereu că
În curând o să vina şi această zi,
Când ea va reveni.

Va reveni într-o zi de Martie,
Un Martie atât de crud,
Atât de dezgheţat,
Să mă îmbrăţişeze,
Şi să-mi spună uşor, şoptit
Acolo pe peron,
Cu un sărut şi ochii lăcrimând:
Bunul meu iubit, eu te aştept de ceva timp,
Bine ai venit! Bine ai sosit!

“Cu cât sunt ei mai lacomi şi mai răi
Şi mai potrivnici, mai fără ruşine
Cu-atât îmi e mai drag de ochii tăi,
Cu-atât mai mult mă indrăgostesc de tine.”

Se spune că dacă vrei să îl faci pe Dumnezeu să râdă, să îţi faci planuri…
Aşa am păţit şi eu ,şi sunt tare fericită că de data asta planurile mi-au fost date peste cap. Zi de zi suntem predispuşi la multe lucruri, unele mai bune…altele mai rele. Important e să ştii ce vrei şi să acţionezi…dar ce te faci când Dumnezeu îţi alege alt drum? În prima fază te superi, plângi, judeci şi spui de ce Doamne îmi faci una ca asta…dar tot răul spre bine. Nimic nu este întâmplător în viaţa asta..şi dacă te laşi puţin purtat de inerţia vietii s-ar putea să reuşeşti să îţi găseşti echilibrul în viaţă atât cea profesională cât şi cea sentimentală.
Nu degeaba am început cu versurile lui Adrian Păunescu, motivul e simplu: aşa o să fac şi eu în ciuda tuturor răutăţilor, lăcomiilor, neruşinării altora, dacă ignoranţa mea nu le este de ajuns, pot solemn să îi anunţ că nimic nu mă împiedică să fiu fericită.
Nu aveţi decât să judecaţi, să vă întrebaţi şi să vă minunaţi de cât de interesantă şi de fericită e viaţa mea!

“Să ştiţi că eu n-am să mai falsific trecutul meu
Şi n-am cum să mai dau înapoi,
Eu când am făcut o declaraţie de dragoste,
Parc-am făcut o declaraţie de război
…Dac-ar rămâne iubirea
Singurul lumii război”

Lista persoanelor binevoitoare o sa fie publicata, pe site-ul nostru cu acceptul dvs, dar si pozele cu cadouri.
Lista persoanelor binevoitoare o sa fie publicata,
pe site-ul nostru cu acceptul dvs, dar si pozele cu cadouri.

Gabriela Acsentie | Crează-ţi insigna

Toma-Daniel Burlacu

Crează-ţi insigna