Intotdeauna mi-am dorit
Sa mi se raspunda la o intrebare,
De cate ori eu sa mai sufar?
Si sa mai stau nelinistit,
Atat de oarba-i dragostea, oare?
Ascult, observ, intreb, discut
Nimeni nu-mi poate raspunde
Ce s-a intamplat? Unde a fugit?
De mine se ascunde?
Am cautat si tot am cautat
Si am gasit mereu
Oglinzi si imagini colorate
Dar nu sunt ale sufletului meu.
Mereu iti place ceea ce vezi
Dar la un moment dat
Te uiti si vezi mai clar
Ca ea nu este ceea ce ai si visat.
Si cand gasesti tu ceea ce visezi
Te intrebi din nou: A mea e oare?
Dar iar si iar oglinda care o vezi
Nu-mi va raspunde la intrebare.
Trebuie sa mai astept?
Eu imi spun: Da! Si-mi fac curaj
Si oglinda prinde viata
Dar cand indrept privirea catre ea
Vad ca e rece si de gheata.
Iar trebuie sa mai astept?
Imi spun iar: Da! Si-mi fac curaj din nou
Si iarasi prinde viata.
Dar cu privirea mea cea calda
Acum eu ma indrept spre ea
Dar ea e sceptica si fata-i iar de gheata.
Usor ii spun ca: Eu sunt!
Cel care cauta de o viata.
Dar ea nu zice mai nimic
Si nu mai cauta pentru ca a gasit,
Intotdeauna ce nu si a dorit,
Si-a fost mereu ranita, si-a avut de suferit.
Dar eu sunt cel care o va incalzi
Si o voi aduce iar la viata,
Usor, incet si cu rabdare
Pentru ca nu vreau sa o pierd,
Si daca va avea din nou de suferit,
Atunci ea va dispare.
Incerc si sigur o sa reusesc
Sa-i dau un semn de viata
Fata ei rece dar si sufletul sa-i incalzesc.
Si o sa ma rog la BUNUL DUMNEZEU
Sa-i zica usor in somn
Ca eu sunt cel ce am gasit… Oglinda sufletului meu.