[nggallery id=9]

Ce credeti ca am facut ieri? Vazusem o reclama la tv si mi-a starnit interesul…Am ajuns numai decat intr-o cofetarie renumita din Constanta si am savurat o prajitura delicioasa.

Asa am gasit de cuviinta sa il omagiez pe luceafarul poeziei romanesti, poet, prozator chiar si jurnalist. Deosebit de exigent in intreaga lui creatie abordeaza diverse teme cu personalitate coplesitoare care i-a impresionat pe contemporani prin curiozitate, cultura de nivel european si mai ales prin farmecul limbajului. Poet in toata puterea lui, Eminescu abordeaza si destinul contrar al oamenilor fericiti si al celor nefericiti invaluiti si unii si altii in misterul noptii.

Fluturii usori si ingerii plangatori personaje ale evocarii lirice…

Când din stele auroase
Noaptea vine-ncetisor,
Cu-a ei umbre suspinânde,
Cu-a ei silfe sopotinde
Cu-a ei vise de amor;

Câte inimi în placere
Îi resalta usurel!
Dar pe câte dureroase
Cântu-i mistic le apasa,
Cântu-i blând, încetinel.

Doua umbre, albicioase
Ca si fulgii de ninsori,
Razele din alba luna
Mi le torc, mi le-mpreuna
Pentru-ntregul viitor;

Iar doi îngeri cânta-n plângeri,
Plâng în noapte dureros,
Si se sting ca doua stele,
Care-n nunta, usurele,
Se cunun cazânde jos.

Într-un cuib de turturele
Ca si fluturii de-usor
Salta Eros nebuneste,
Îl desmiarda, l-încalzeste
Cu un vis de tainic dor;

Iar în norul de profume
Doua suflete de flori
Le desparte-al noptii mire
Cu fantastica-i soptire,
Le resfira, pâna mor.

Când pe stele aurie
Noaptea doarme usurel,
Câte inime râzânde,
Dar pe câte suspinânde
Le delasa-ncetinel!

Dar asa ne e destinul,
Vitreg prea adeseori,
Unui lumea i-acordeaza,
Iar pe altul îl boteaza
Cu-a lui roua de plânsori.

Misterele noptii de Mihai Eminescu