O voce blanda intraband :
” – Ceva planuri pentru maine ?
- Da ! Dimineata pe malul marii o cafea, inainte de rasaritul soarelui. Cum suna ?
- Dimineata, asa de devreme ?
- Da, mergem sa-l trezim noi pe el.”
Nu peste mult timp, parca prea de dimineata se aude un ceas desteptator. Dupa o lupta cu somnul ies afara si surpriza nimic, nicio miscare doar cateva stele pe cerul senin, parca asteptandu-l pe el. Un miros puternic de iarba ma intampina in fata casei. Intr un cuvant liniste. Inca era noapte. Cu putina tragere de inima dupa somnul incomplet, tulburat de ziua care a trecut, pregatesc gustarea. Nimic special doar o ciocolata dulce amaruie, cafea si o sticla de suc. Plecam usor la drum, nu lung dar parca incarcat de emotie. Ajungem undeva, pe aproape, pe malul marii linistite langa un lan de grau. Usor si timid printre zborul randunelelor un sunet de tren incearca sa ne atraga atentia de la el, dar nu miscam din scaune, sorbind din canile de cafea calda, ca si el, apare. Usor se ridaca din apa marii, fara val. Parca este ceva magic. Cine este el ? Sau ce este el ? Buna dimineata soare ! Ai venit parca de nicaieri. Hai curaj ! Vrem o zi frumoasa azi de la tine. Esti cel care ne face sa zambim. Esti cel care ne face sa fim veseli si la fel calzi. Un rasarit vazut ca niciodata. Usor totul se incalzeste si prinde viata. Pasari apar de oriunde in zboruri din ce in ce mai indraznete aproape atangand apa marii. Parca este magic. Te face sa te simti ca intr-o poezie romatica. Am mai vazut un rasarit dar parca nu la fel, de data asta a fost altceva stiu asta, simt asta.
Mutumescu-ti tie SOARE pentru ca existi.